Gard in spatele Bisericii

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a câtorva dintre coratori şi credincioşim azi am reuşit să demarăm lucrările pentru înlocuirea vechiului grad din spatele bisericii (lungime aprox 50m). S-a scos vechiul gard, s-au săpat 25 de gropi şi s-au fixat cu ciment cele 25 de bare metalice ce vor susţine noul gard (plasă de sârmă). Lucrările au fost necesare deoarece prin vechiul gard animalele vecinilor reuşeau să ajungă în curtea Bisericii. Timp de execuţie: aproximativ 6 ore.

Mulţumesc şi pe această cale celor ce şi-au lăsat lucrul (semănături) şi au dat curs invitaţiei de a ne fi alături în lucrarea aceasta.

Duminica a 4-a din Post: Maslu la parohia Stâna

Azi, după Sfânta Liturghie (12:30) am fost invitat să particip la Taina Sfântului Maslu în parohia Stâna. Preoţi co-slujitori au fost părintele paroh şi părintele de la parohia Ciumărna. De asemenea, am rostit un scurt cuvânt de învăţătură despre cum ne putem împotrivi uneltirilor diavolului prin post şi rugăciune.

Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni.

Duminica a 3-a din Post: Maslu la parohia Treznea

La ceas de vecernie am fost invitat să particip la Taina Sfântului Maslu în parohia Treznea. Preoţi co-slujitori au fost părintele paroh şi părinţii de la parohiile Ciumărna, Borza, Recea Mică şi Stâna. De asemenea, am rostit un scurt cuvânt de învăţătură despre Crucea în viaţa creştinului şi despre urcuşul nostru duhovnicesc spre Înviere. La sfârşitul slujbei fiecare preot a primit câte un exemplar din cartea monografică Treznea, localitate martir a neamului românesc, semnată de Ileana Petrean-Păuşan.

Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni.

Maslul la parohia Buciumi

În această seară am fost invitat să particip la Taina Sfântului Maslu în parohia vecină, Buciumi. Preoţi co-slujitori au fost părintele paroh şi părintele de la parohia Păuşa. De asemenea, la sfârşit am rostit un scurt cuvânt de învăţătură despre post şi spovedanie.

Bunul Dumnezeu să ne întărească paşii pe calea mântuirii.

Colindul continuă...

Ca şi în anul trecut, şi în acest an s-a continuat frumoasa tradiţie de a-i colinda pe toţi membrii parohiei noastre, umblând din casă-n casă în Ziua de Crăciun, însoţit de consiliul parohial.

Iar aseară i-am aşteptat eu pe colindători la Biserică şi nădăjduiesc ca începutul colindei din Ajun să se facă de acum încolo de la sfântul lăcaş, căci Naşterea Domnului se vesteşte în Biserica Sa, iar mai apoi în întreaga comunitate.

Agrij: Sfântul Maslu la moment aniversar

A trecut deja un an de la sfinţirea Bisericii din Agrij.

Şi în acest an am fost invitat la împreună-slujire în ceas aniversar cu toţi preoţii de pe vale şi cu părintele protopop la Taina Sfântului Maslu săvârşită în curtea bisericii imediat după Liturghia duminicală. Am răspuns cu plăcere invitaţiei şi ziua s-a dovedit a fi frumoasă, caldă şi liniştită, plină de încărcătură sufletească.

După săvârşirea slujbei am asistat şi la dezvelirea unei plachete memoriale de pe primărie: 555 de ani de la prima atestare documentară a localităţii. Cu acest prilej domnul primar a adresat câteva cuvinte celor prezenţi, prezentând pe scurt istoricul şi originile toponimice ale localităţii. E de prisos să mai scriu că el este unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai bisericii. 

Dumnezeu să le răsplătească tuturor celor care s-au implicat în organizarea şi buna desfăşurare a evenimentelor.

binecuvântarea animalelor

Chiar dacă puţină lume ştie, Biserica face rugăciuni nu doar pentru credincioşii ei, ci şi pentru natura înconjurătoare şi animale. O astfel de ierurgie a avut loc zilele trecute (joi, 19 iunie)  la Buciumi cu ocazia organizării de către Primărie a unei expoziţii de bovine. La eveniment au fost prezenţi -pe lângă oficialităţi şi reprezentanţi ai sectorului agricol- şi preoţii din comună cu care am slujit împreună slujba Te-Deum'ului însoţită de rugăciuni pentru animale şi sănătatea lor.

Lumina din Altar

Din grija unor credincioşi Sfânta Biserica şi-a împodobit Altarul cu un policandru auriu cu 12+1 becuri. Similitudinea dintre numărul apostolilor chemaţi de Mântuitorul la împărtăşire (scenă zugrăvită în partea superioară a absidei) nu e astfel deloc întâmplătoare. În plus, această ofrandă completează minunat cele două mici reflectoare ce luminează bolta Altarului unde e zugrăvită Maica Domnului pe tron.

Dumnezeule, răsplăteşte tuturor celor ce "iubesc frumuseţea casei Tale".

piatră pentru trotuare

E timpul pentru repararea trotuarelor din jurul Bisericii, trotuare realizate mai demult, din nisip de o calitate îndoielnică. Pentru asta am cumpărat balastru, ciment, plasă de fier şi s-au adus două remorci de piatră (dintre care una azi). De asemenea, se va turna şi o placă pentru viitorul lumânărar exterior.

Sfinţirea holdelor de Rusalii

În tradiţia ortodoxă în ziua de Rusalii (iar în unele locuri a doua zi) credincioşii în frunte cu preotul ies la holde, sfinţind ogoarele. La porţile caselor şi în biserici se pun frunze de tei (sau nuc) şi cununi de spice de grâu. Aşadar, după Sfânta Liturghie, am ieşit împreună cu toţi credincioşii în curtea bisericii unde săvârşit slujba de sfinţire a apei (agheasma mică) şi am citit rugăciunile Sfântului Trifon lângă micul lan de grâu din spatele altarului. La sfârşitul slujbei credincioşii şi-au luat apă sfinţită cu care, la rândul lor, îşi vor stropi ţarinile şi ogoarele. Dumnezeu să aibă în pază cununa anului!

Liturghie în parohia Pria

Ca fiu al satului am primit cu drag misiunea de a-l înlocui pe părintele paroh la slujba Înălţării Domnului. Orice slujire într-un alt loc decât în propria parohie îţi oferă posibilitatea de experimenta lucruri diferite şi mai ales îţi dă prilejul de a întâlni alţi oameni care uneori se raportează altfel la atmosfera bisericească şi la sfintele slujbe. Oricum, evlavia este aceeaşi, poate puţin mai pronunţată faţă de ceea ce ştiu că am în parohia proprie. De asemenea, şi prezenţa în lăcaşul de cult este mult mai numeroasă, fapt perfect justificabil prin numărul mult mai mare de credincioşi ortodocşi şi lipsa altor culte de tip protestant şi neoprotestant.

La sfârşitul Sfintei Liturghii am ieşit împreună cu enoriaşii în curtea bisericii unde am săvârşit slujba parastasului pentru eroii neamului românesc. Iar la ora 12:00 s-au tras clopotele pentru cei care s-au jertfit pentru patrie şi neam şi au făcut ca în ţara noastră se se vorbească încă româneşte iar în bisericile noastre să se poată sluji în continuare în rit creştin ortodox. În veci să fie pomenirea lor!

veşminte noi în altar

Masa Sfântului Altar (şi de altfel, întreg Altarul) trece printr-un proces de înnoire. Chiar dacă noile veşminte au fost donate (şi aşezate la locul lor) cu ocazia praznicului Învierii, abia acum am găsit răgazul de a pune o imagine sugestivă. Din acelaşi material s-a confecţionat şi dvera (perdeaua uşilor centrale), perdeluţele pentreu uşile laterale (diaconeşti) şi 2 feţe de masă mici la închinători şi o faţă de masă mai mare pentru masa de parastas.

Dumnezeu să binecuvinteze jertfa celor care au făcut această donaţie.

Lumina

Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume. (Ioan 1:9)

Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii. (I Tesaloniceni 5:5)

Lumina este Hristos iar în afara Lui ne aflăm în întunericul neştiinţei, în bezna necredinţei şi în frigul însingurării de Dumnezeu şi al răcirii dragostei creştine faţă de aproapele nostru.

Şi tot despre lumină, ca o completare a teologului rus Paul Evdokimov:  "Pe planul optic ochiul nu zăreşte lucrurile, ci puţinul de lumină reflectată de obiecte. Obiectul nu este vizibil decât numai pentru că lumina care se uneşte cu obiectul, îl îmbrăţişează şi ia forma sa, îl figurează şi îl descoperă." (Paul Evdokimov - Rugul Aprins)

Decalogul ieromonahului Savatie Baştovoi

    1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am făcut, pentru prima oară, descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

    2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută, pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

    3. Să nu preţuieşti în bani, ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori, ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă, pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau, ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar.  Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

    4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat, de fiecare dată, că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău, decât să ajung să cred o vorbă proastă, despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

   5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar, într-o zi, mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele – şi cele trecute, şi cele viitoare – şi totuşi, m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume, spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare, omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii – practic, sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie, prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

   6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale, ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

   7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon, sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

   8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală -  principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

   9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă, te vinde pentru o victorie vremelnică”.

   10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Autor: Ieromonah Savatie Baştovoi

vizită "de lucru" lângă Zalău

Azi, cu ocazia şedinţei preoţeşti lunare şi în duhul binevenitei tradiţii de a vizita din când în când anumite parohii din protopopiat am fost oaspeţii câtorva parohii din apropierea Zalăului: Aghireş, Fetindia, Meseşenii de Sus şi Meseşenii de Jos.

 

Primul popas după plecarea din faţa Protopopiatului a fost noul centru de zi "Sfântul Ştefan" din parohia zălăuană cu acelaşi nume, inaugurat luna aceasta pe 6 mai, în fostul sediu provizoriu al Episcopiei. Astfel, spaţiul în care funcţionează centrul a fost pus la dispoziţie cu titlu gratuit de Consiliul Judeţean Sălaj, finanţarea pentru cele două mese calde pe zi care vor fi oferite copiilor este asigurată din bugetul Consiliului Local al Municipiului Zalău, iar Parohia „Sfântul Arhidiacon Ştefan” va suporta plata cheltuielilor curente. De asemenea, credincioşii parohiei s-au mobilizat şi au donat centrului mobilier şi echipamentul necesar funcţionării. Beneficiarii serviciilor sunt 20 de copii care au fost selectaţi conform criteriilor de vulnerabilitate socială, în urma unor anchete sociale efectuate cu acordul Direcţiei Comunitare de Asistenţă Socială Zalău şi cu acordul părinţilor, respectiv a tutorilor legali. Personalul centrului este format dintr-un asistent social şi un pedagog, ambii cu activitate permanentă, precum şi din cadre didactice şi medicale care urmează să lucreze în regim de voluntariat.

Al doilea popas a fost făcut în biserica din Aghireş unde părintele paroh ne-a prezentat pe scurt activitatea sa (în special cea gospodărească) de la venirea sfinţiei sale în parohie în anul 1999. Lucrările ce s-au făcut aici sunt impresionante: restaurarea stucturii de rezistenţă, pictură interioară, iconostas, clopote electrice, uşi din lemn de tei, geamuri noi, modificarea anexelor, spaţii pentru sală de mese şi un viitor muzeu parohial, curte interioară frumos îngrijită, cu multă verdeaţă şi trandafiri. Ce mi-a atras atenţia (pe lângă alte lucruri frumoase şi minunate) a fost via plantată în curtea generoasă a bisericii, precum şi faptul că mai multe femei din comitetul parohial ne-au întâmpinat în costum popular, lucru obişnuit pentru membrii parohiei care îmbracă aceste costume când participă la sfintele slujbe. La ieşirea din biserică am rostit o ectenie în faţa mormântului părintelui Droj Nicolae care a slujit înainte aici.

După un scurt drum a urmat biserica parohiei Fetindia, fostă filie la parohia Aghireş, actualmente parohie de sine stătătoare. Deşi de dimensiuni modeste, biserica are un aer cald, prietenos. Puţinii, credincioşii de aici sunt ataşaţi de Biserică iar peisajul este de-a dreptul mirific. Încă de la intrare am fost întâmpinaţi cu pâine şi sare. Pe lângă prezentarea făcută, am aflat cu bucurie de existenţa în această biserică a unor părticele sfinte moaşte aduse de la Sfântul Munte Athos ce urmează a fi expuse în biserică pentru închinare după finalizarea documentelor specifice. De asemenea, muzica bizantină din fundal şi mirosul de tămâie au contribuit din plin la atmosfera duhovnicească.

Urmând un drum recent asfaltat am ajuns în parohia Meseşenii de Sus (numită şi Căţelu) unde părintele Şortan Marius ne-a prezentat în câteva cuvinte istoricul parohiei, precum şi preoţii care au slujit pe parcursul timpul aici. Biserica are o arhitectură specifică, având un mic cimitir în curtea bisericii precum şi un frumos altar de vară, construit din lemn.

Ultima oprire a fost parohia Meseşenii de Jos (numită Căţeluşa), târnosită anul trecut în luna iunie. După anul 2000, prin grija preotului paroh, Biserica a fost împodobită cu pictură nouă în tehnica frescă şi a fost înzestrată cu un icostas superb din lemn. Pardoseala a fost izolată şi placată cu gresie iar în exteriorul bisericii acoperişul a fost schimbat în întregime, pereţii au fost vopsiţi, iar fundaţia a fost placată cu piatră. Totul este nou şi bine pus la punct. 

În acestă biserică s-a desfăşurat şi şedinţa lunară şi, de asemenea prezentarea unei conferinţe tematice legată de Taina Spovedaniei. Agapa frăţească s-a organizat la căminul cultural din localitate, proaspăt renovat şi dotat cu toate cele necesare.

Per ansamblu, a fost o experienţă frumoasă şi de suflet, fiecare parohie vizitată oferind oaspeţilor prilejul de a vedea şi a învăţa ceva nou. Mulţumim încă o dată părintelui Protopop pentru iniţiativă (din câte ştiu eu unică în Episcopia Sălajului) şi nădăjduim la o viitoare vizită în protopopiat.

alegeri pentru membrii Adunării Eparhiale

Azi, 8 mai 2014 au avut loc alegeri pentru membrii Adunării Eparhiale (clerici şi mireni) în cele patru circumscripţii electorale din Episcopia Sălajului. Din Circumscripţia 4 a făcut parte şi parohia noastră, alături de parohiile de pe Valea Agrijului şi zonele conexe: Românaşi, Păuşa, Agrij, Buciumi, Bogdana, Huta, Sângeorzul de Meseş, Răstolţu mare, Răstolţu Deşert, Bozna, Treznea, Ciumărna, Poarta Sălajului, Chichişa, Romita, Gălpâia, Jac, Sânmihaiul Almaşului şi Berecea. 

Lucrările sedinţei de alegere au avut loc în biserica parohiei Românaşi. Dintre clerici a fost ales în unanimitate părintele de Pop Ovidiu de la parohia Păuşa iar dintre mireni, câte un corator (epitrop) din Treznea respectiv Răstolţul Mare.

După finalizarea alegerilor, la invitaţia părintelui paroh Gherman Gheorghe, clericii au vizitat aşezământul social de la Românaşi aflat încă în construcţie. Pe lângă spaţiile dedicate vârstnicilor şi copiilor abandonaţi, există în incintă şi o frumoasă capelă aflată în lucrări de pictură.