Azi, după săvârşirea Sfintei Liturghii am binecuvântat -după rânduială- seminţele de grâu ce urmează a fi semănate într-un mic loc proaspăt arat în curtea bisericii, mai exact în spatele altarului.
De ce am ales să fac asta? Din mai multe motive:
- exista spaţiu pentru aşa ceva iar ideea îmi ere de ceva vreme în minte
- în vechime bunii creştini respectau cu sfinţenie aceste rânduieli (azi însă foarte rar mai vezi/auzi aşa ceva)
- fiind în curtea bisericii e mai la îndemână "ieşitul în ţarină" pentru diverse situaţii: neplouare, Rusalii, rugăciunile Sf. Trifon sau altele
- cultivarea în proximitatea altarului a materiei jertfei liturgice (grâul pentru prescuri) arată strânsa lor legătură
La început oamenii au fost reticienţi, cam cum se întâmplă de obicei când văd sau li se propune ceva nou. Dar la final majoritatea şi-au exprimat aprecierea: "Foarte bine ai făcut părinte". E bine ca toate rânduielile noastre ortodoxe să nu se piardă în negura vremii, iar Molitfelnicul să (re)devină o carte utilă (şi prezentă în viaţa credincioşilor) în totalitatea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu